CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. (Înv.) Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar. – Din chelar + suf. -easă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

chelăreásă s. f., g.-d. art. chelărései; pl. chelărése
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chelár m. (ngr. kelláris, d. lat. cellarius; vsl. rus. kelárĭ. V. celulă, chilie). Intendent, econom, cămăraș, cel ce ține cheile pivnițeĭ și cămăriĭ. Pt. Vier. – Fem. chelăreasă (pl. ese) și chelăriță (pl. e). V. clucer.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink