CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. – Din chelălăi + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHELĂLĂITÚRĂ s. v. schelălăit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chelălăitúră s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. chelălăitúrii; pl. chelălăitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink