CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEFULÉȚ s. chefușor. (A tras un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chefuléț s. n., pl. chefuléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink