CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat, țăhnit. – V. chefni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEFNÍT, chefnituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt, repetat, agitat.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEFNÍT s. (reg.) țăhnit. (~ de câine.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chefnít s. n., pl. chefníturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CHEFNÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre câinii de vânătoare) A lătra sacadat și agitat urmărind vânatul. /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEFNÍ, chefnesc, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.). – Onomatopee.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEFNÍ vb. (reg.) a țăhni. (Ogarul ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chefní (-nésc, -ít), vb. – A lătra. Formație expresivă. Se spune mai ales despre lătratul cîinilor cînd semnalează că au dat de urma cerbului. – Der. chefnit, s. n. (lătrat).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chefní vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 sg. și pl. chefneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chefnésc v. intr. (imit ca și scheun, țifnesc ș. a.). Se zice despre cîne [!] orĭ despre lup cînd scheaună de bucurie că vînatu e aproape orĭ (cînele) de bucurie c´a venit stăpînu luĭ: lupaniĭ slobozeaŭ chefnirĭ rare după ĭepurĭ (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Bufnesc de rîs. – La Cant. cehnesc. V. brehnesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink