chefăluĭésc, chefelésc, V. chefuĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chefuĭésc v. intr. (d. chef). Fam. Fac chef, petrec. V. refl. Mă cam îmbăt. – Și a se chefălui (Mold.), a se chefeli (Olt.)
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink