CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din chef.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEFĂLUÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chefăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefăluiésc, imperf. 3 sg. chefăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chefăluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chefăluĭésc, chefelésc, V. chefuĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chefuĭésc v. intr. (d. chef). Fam. Fac chef, petrec. V. refl. Mă cam îmbăt. – Și a se chefălui (Mold.), a se chefeli (Olt.)
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink