CERÚMEN s. n. Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceară. – Din fr. cérumen, lat. cerumen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CERÚMEN n. Substanță ceroasă care se formează în canalul extern al urechii; ceară. /<lat. cerumen, fr. cérumen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CERÚMEN s.n. Materie cleioasă care se formează în urechi. [Pl. -nuri. / < fr. cérumen, cf. lat. cera – ceară].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CERÚMEN s. n. materie cleioasă, galbenă, în urechi. (< fr. cérumen, lat. cerumen)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CERÚMEN s. n. Un fel de clei care se formează în urechi. – Fr. cérumen (lat. lit. cerumen).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CERÚMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cerúmen s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cerumén n. (fr. cérumen, d. mlat. cérumen). Numele științific al ceriĭ din urechĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink