CERUIÁLĂ, ceruieli, s. f. Faptul de a cerui; ceruire, ceruit. – Cerui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CERUIÁLĂ, ceruieli, s. f. Faptul de a cerui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CERUIÁLĂ s. v. ceruire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceruiálă s. f., g.-d. art. ceruiélii; pl. ceruiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceruĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a cerui.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink