CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CERTIFICÁ certífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier, lat. certificare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CERTIFICÁ vb. tr. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< fr. certifier, lat. certificare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. – Fr. certifier (lat. lit. certificare).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CERTIFICÁ vb. v. confirma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

certificá vb., ind. prez. 1 sg. certífic, 3 sg. și pl. certífică; conj. prez. 3 sg. și pl. certífice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*certífic, a -á v. tr. (lat. certi-fico, -ficáre, d. certum, sigur, și fácere, a face). Asigur, atest, mărturisesc: a certifica că un elev a trecut clasa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink