cermăluí, cermăluiésc, vb. IV (reg.) a face zgomot (larmă), a lărmălui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cermăluĭésc, V. cĭumurluĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭumurluĭésc (mă) v. refl. (ung. csömörleni, a-țĭ fi greață, d. csömör, greață. V. cĭumărat). Ban. Trans. Mold. Mi se apleacă, mi se strică stomahu [!]. – Și cermăluĭesc (Trans.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

CERMĂLUÍRE, cermăluiri, s. f. v. CERMĂLUI. – [DAR]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink