CERÍT s. n. Mineral care conține pământuri rare, în special oxid de ceriu. – Din fr. cérite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CERÍT s.n. Silicat hidratat natural de ceriu. [< fr. cérite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CERÍT s. n. silicat hidratat natural de ceriu. (< fr. cérite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cerit s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink