CÉRGĂ, cergi, s. f. 1. Pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță. 2. Adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul. – Din bg., scr. cerga. Cf. magh. cserge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Vă recomand să consultați lucrarea lui Bakos Ferenc Istoria cuvintelor maghiare de origine română (A magyar szókészlet Román elemeinek története). – [Anonim] - claudia

CÉRGĂ ~gi f. Țesătură confecționată din lână colorată, cu lațe și cu desene, având diverse întrebuințări. [G.-D. cergii] /<turc. çerge
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉRGĂ, cergi, s. f. Pătură de lână care servește la învelit; țol, scoarță. – Tc. çerge „cort mic”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉRGĂ s. v. pătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cergă (cérgi), s. f. – 1. Pătură. – 2. Pînză de cort. – Mr., megl. cergă „cort”. < Tc. cerga „cort” (Șeineanu, II, 101; Meyer 439; Lokotsch 412); cf. ngr. tsérga, alb. tsergë, sb. čerga, magh. cserga, cserge, țig. čerga, cu accepții care oscilează între „cort” și „pătură”. Istoria acestui cuvînt nu este clară. Pare a fi vorba despre lat. serica, trecut în gr. și de acolo în tc. (Berneker 145), de unde provin cuvintele sl. (Miklosich, Fremdw., 82). Este posibil să fi intrat în rom. prin mai multe filiere în același timp. (După Murnu 45, ngr. provine din rom.; după Meyer, Neugr. St., II, 61, din sl. A. Sacerdoțeanu, Revista istorică, XXI, 321-4, deriva rom. direct din lat.). – [Art. 1675]
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

cérgă s. f., g.-d. art. cérgii; pl. cergi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cérgă f., pl. ĭ (turc. čerge, cort ușor pe doĭ parĭ, d. alb. čergă, cergă, [care vine d. mlat. sérica, de mătase, serga, rogojină, fr. serge, serjă], de unde și ngr. tsérga, bg. sîrb. čerga, ung. cserge. V. sarică, serjă). Pătură de învălit [!] calu, patu ș. a. Iron. Cu cerga´n cap, după cuviință, cum trebuĭe: s´a dus la raĭ cu cerga´n cap, V. jalbă, pled, procoviță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink