CERENȚÉL, cerenței, s. m. (Bot.) Călțunul-doamnei. – Cf. lat. cerinthe „argințică”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CERENȚÉL ~i m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, păroasă, cu flori galbene-aurii și cu frunze mari, crestate, foarte răspândită prin păduri. /<lat. cerinthe + suf.~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CERENȚÉL s. m. (Bot.) Călțunul-doamnei. – Lat. cerinthe + suf. -el.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CERENȚÉL s. 1. v. călțunul-doamnei. 2. v. argințică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CERENȚÉL s. v. călțunul-doamnei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cerențél (cerențéi), s. m. – Plantă cariofilacee (Geum urbanum). Numele se dă și altor plante și flori (Geum rivale; Dryas octopetale). – Var. cerițică. Lat. cerinthe, cu suf. dim. -el (Densusianu, Rom., XXXIII, 73: Pușcariu 345; REW 1831; DAR). Pentru var., cf. Pascu, Beiträge, 26, care o explică prin intermediul unei schimbări de suf. Totuși, Tiktin presupune că cerițică este un der. de la ceară (cf. fr. fleur de cire), și că de la ea provine var. cerențel.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cerențél s. m., pl. cerențéi, art. cerențéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cerențél m., pl. eĭ. O plantă erbacee rozacee cu florĭ galbene auriĭ care crește pin [!] locurĭ umbroase (geum urbanum); altă plantă rozacee care crește pe stîncĭ văroase la marĭ înălțimĭ și în regiunile polare, face florĭ marĭ albe și se numește și argințică (dryas octopétala).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink