8 definiții pentru cerebel (pl. -e), cerebel (pl. -uri)   declinări

CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEREBÉL ~e n. anat. Parte a creierului situată la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /<lat. cerebellum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CEREBÉL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CEREBÉL, cerebele, s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CEREBÉL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cerebél s.n., pl. cerebéle / cerebéluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink