CERȘITORÍ vb. IV. v. cerșetori.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CERȘITORÍ vb. IV. v. cerșetori.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink