CERȘETORÍE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerșetori și rezultatul ei; strângere de pomeni ca mijloc de existență; cerșetorit, cerșit. [Var.: cerșitoríe s. f.] – Cerșetor + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CERȘETORÍE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerșetori și rezultatul ei; strângere de pomeni ca mijloc de existență. [Var.: cerșitoríe s. f.] – Din cerșetor + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CERȘETORÍE s. v. cerșit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cerșetoríe s. f., art. cerșetoría, g.-d. art. cerșetoríei; pl. cerșetoríi, art. cerșetoríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cerșitoríe f. Mendicitate, starea de cerșitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink