CERȘETORÉSC, -EÁSCĂ, cerșetorești, adj. De cerșetor. – Cerșetor + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CERȘETORÉSC, -EÁSCĂ, cerșetorești, adj. De cerșetor. – Din cerșetor + suf. -esc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cerșetorésc adj. m., f. cerșetoreáscă; pl. m. și f. cerșetoréști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CERȘETORÍ ~ésc 1. intranz. 1) A fi cerșetor. 2) A trăi ca un cerșetor. 2. tranz. A cere de pomană; a cerși. /Din cerșetor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CERȘETORÍ vb. v. cere, cerși, milogi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cerșetorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetorésc, imperf. 3 sg. cerșetoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cerșetoreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) cerșitorésc, -eáscă adj. De cerșitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink