ceprág, V. ceapraz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ceapráz n., pl. urĭ (turc. čapraz, d. pers. čeprast, brîu de metal al ĭenicerilor. V. șabracă). Găitan de ornat uniformele militare (ca cele de cavalerie): haĭnă cu ceaprazurĭ (la haĭnele femeĭeștĭ, ob. pasmanterie). Instrument de găurit copitele la potcovit. Sfredel foarte mic (Cov). Instrument de îndreptat dințiĭ fĭerăstrăuluĭ (numit și ceapráznic în Munt. est și călcătoare în Mold.). Fĭerăstrăŭ cu ceapraz (saŭ rostit), cu dințiĭ îndreptațĭ unu 'ntr´o parte, și altu într´alta ca să taĭe maĭ bine. – Mold. vechĭ ceprag, pl. e. V. canaf și galon 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink