CENUȘÍE s. v. firicică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + suf. -iu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CENUȘÍU ~e (~i) și substantival 1) Care este de culoarea cenușii; sur; gri. 2) fig. Care nu se remarcă prin nimic; inexpresiv. [Sil. -nu-șiu] /cenușă + suf. ~iu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, adj. De culoarea cenușii; gri. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea cenușie. – Din cenușă + suf. -iu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CENUȘÍU adj. 1. fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, șoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sângepiu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.) 2. întunecat, pământiu, (reg.) pământit, pământos. (O față ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cenușíu adj. m., f. cenușíe; pl. m. și f. cenușíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cenușíu s. n., art. cenușíul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stârc cenușíu s. m. + adj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cenușíŭ, -íe adj. (d. cenușă). De coloarea [!] cenușiĭ. V. sîngeap 2 și vînăt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink