CENUȘÁR, (1) cenușare, s. n., (II, III) cenușari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc. în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secție dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii. ♦ Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. ♦ Soluție de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude și îndepărtarea epidermei. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. II. S. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima). – Cenușă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CENUȘÁR2 ~i m. înv. peior. Copist necalificat într-o cancelarie. /cenușă + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CENUȘÁR1 ~e n. 1) Cavitate în partea de jos a unei sobe, unde cade cenușa. 2) Bazin cu o soluție specială de var, în care se pun pieile pentru a îndepărta părul și epiderma. 3) Vas în care se păstrează cenușa unui mort după incinerare; urnă cinerară; urnă funerară. 4) înv. Vas de diferite forme și dimensiuni, în care se scutură scrumul sau se aruncă mucurile de țigară; cenușerniță; scrumieră. /cenușă + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CENUȘÁR2, cenușari, s. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus glandulosa). – Din cenușă + suf. -ar.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CENUȘÁR3, cenușari, s. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). – Din cenușă + suf. -ar.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CENUȘÁR1, cenușare, s. n. 1. Cutie așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. – Din cenușă + suf. -ar.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CENUȘÁR s. 1. v. urnă funerară. 2. (Transilv., Mold.) leșier. (Prin ~ se strecoară leșia.) 3. (BOT.; Ailanthus altissima sau glandulosa) oțetar fals, (reg.) arbore-puturos.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CENUȘÁR s. v. scrumieră.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cenușár (copist, arbore) s. m., pl. cenușári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cenușár (cutie, atelier, urnă) s. n., pl. cenușáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cenușár și (est) -șér m. Copist care odinioară începea funcțiunea punînd cenușă pe hîrtiile scrise ca să se usuce cerneala pe cînd nu era sugătoare. Un copac cu florĭ puturoase originar din China (ailanthus glandulosa). S. n., pl. e. Partea în care cade cenușa la o sobă, la o mașină. Pînza care conține cenușa p. leșie. Scrumelniță.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink