CENTUMVÍR, centumviri, s. m. Membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie romană. – Din lat., fr. centumvir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTUMVÍR s.m. Membru al unui colegiu de judecători, format dintr-o sută de magistrați, care judecau afacerile civile în vechea Romă. ♦ Decurion, magistrat dintr-un municipiu sau dintr-o colonie. [< lat. centumvir, cf. fr. centumvir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTUMVÍR s. m. (în Roma antică) membru al unui colegiu de judecători, o sută de magistrați, care judeca afacerile civile. ◊ magistrat dintr-un municipiu, dintr-o colonie. (< lat., fr. centumvir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

centumvír s. m., pl. centumvíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*centumvír m. (lat. centúmvir). Membru al unuĭ tribunal roman compus la început dintr´o sută de membri și care judeca maĭ ales procesele de moștenirĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink