CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară. – Din fr. centripète.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTRIPÉT ~tă (~ți, ~te) Care are tendința de a se apropia de centru. ◊ Forță ~tă forță datorită căreia un corp, aflat în mișcare circulară, tinde să se apropie de centrul lui de rotație. /<fr. centripete
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTRIPÉT, -Ă adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ (Op. centrifug) Forță centripetă = forță egală și opusă forței centrifuge. [< fr. centripète, cf. lat. centrum – centru, petere – a se îndrepta spre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTRIPÉT, -Ă adj. care tinde să se apropie de centru; centripetal. ♦ forță ~ă = forță egală și opusă forței centrifuge. (< fr. centripète)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTRIPÉT adj. 1. (FIZ.) centripetal. (Mișcare ~.) 2. v. aferent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

centripét adj. m., pl. centripéți; f. sg. centripétă, pl. centripéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*centripét, -ă adj. (d. centru și lat. peto, caut, mă´ndrept spre, de unde și rom. pețesc; fr. centripète). Fiz. Care tinde spre centru: forță centripetă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTRIPÉTĂ, centripete, adj. f. (În expr.) Forță centripetă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul cercului descris în mișcarea sa. – Fr. centripète.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink