CENOBÍTIC, -Ă, cenobitici, -ce, adj. Al cenobiților, de cenobiți. – Din fr. cénobitique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CENOBÍTIC, -Ă adj. Referitor la cenobiți. [< fr. cénobitique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cenobític adj. m., pl. cenobítici; f. sg. cenobítică, pl. cenobítice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cenobític, -ă adj. (d. cenobit; fr. cénobitique). De cenobit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink