CENACLÍST, -Ă, cenacliști, -ste, s. m. și f. Membru al unui cenaclu. – Cenaclu + suf. -ist.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CENACLÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Membru al unui cenaclu. /cenaclu + suf. ~ist
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cenaclíst s. m., pl. cenaclíști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cenaclístă s. f., pl. cenaclíste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cenaclíst s.m. Membru al unui cenaclu ◊ „Spre seară întâlnesc doi cenacliști de la «Lucian Blaga».” R.lit. 5 XI 70 p. 2. ◊ „[...] colaborarea foștilor cenacliști de la Sibiu [...]” Fl. 23 V 86 p. 6; v. și R.l. 8 IV 80 p. 2, Luc. 4 II 84 p. 2 (din cenaclu + ist; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink