cenătuĭésc, V. cinătuĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cinătuĭésc și cenătuĭésc v. tr. (ung. csinosítni, csinogatni, csinosgatni, a curăța, a împodobi. V. cin 1). Mold. nord. Curăț (pregătesc) un purcel, o pasăre, un pește, ca să-l pun la foc. Fig. Bat, cĭomăgesc. – În Maram. cinăltuĭesc (după ung. csinált, făcut).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink