6 definiții pentru «cementa»   conjugări

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CEMENTÁ ~éz tranz. (piese de oțel) A trata termochimic, introducând în stratul de la suprafață anumite elemente (crom, carbon etc.), pentru a mări rezistența și durabilitatea. /<fr. cémenter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CEMENTÁ vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CEMENTÁ vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cementá (met.) vb., ind. prez. 1 sg. cementéz, 3 sg. și pl. cementeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink