CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire. ♦ Ademenire. [Pr.: -lu-ia-] Celui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire; ademenire. – Din celui + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CELUIÁLĂ s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

celuiálă s. f., g.-d. art. celuiélii; pl. celuiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink