CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CELIBATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită; burlac; holtei; flăcău. /<fr. célibataire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CELIBATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CELIBATÁR, -Ă s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, s. m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După fr. célibataire.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CELIBATÁR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Celibatar ≠ familist
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

celibatár s. m., pl. celibatári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

celibatáră s. f., g.-d. art. celibatárei; pl. celibatáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink