CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CELIBÁT n. Stare civilă a celibatarului; burlăcie. /<fr. célibat, lat. caelebatus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CELIBÁT s.n. Situație a celui necăsătorit; burlăcie. [Pl. -turi. / < fr. célibat, cf. lat. caelibatus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CELIBÁT s. n. starea civilă a celibatarului. (< fr. célibat, lat. caelibatus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Fr. célibat (lat. lit. caelibatus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CELIBÁT s. burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie. (~ul lui n-a durat mult.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

celibát s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*celibát n., pl. e și urĭ (lat. caelibatus, d. caelebs, celibatar). Starea celuĭ necăsătorit, burlăcie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink