CELESTÍN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CELESTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CELESTÍN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

celestín s. m., pl. celestíni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CELESTÍNĂ s. f. Sulfat de stronțiu natural, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu. – Din fr. célestine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CELESTÍNĂ f. Mineral natural semitransparent sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu și în industria farmaceutică. /<fr. célestine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CELESTÍNĂ s.f. Sulfat natural de stronțiu. [Pl. -ne. / < fr. célestine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CELESTÍNĂ s. f. sulfat natural de stronțiu. (< fr. célestine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

celestínă s. f., g.-d. art. celestínei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink