CELÉSTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci de metal. – Din fr. célesta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CELÉSTĂ ~e f. Instrument muzical de percuție, cu claviatură, care produce sunete prin lovirea cu ciocănele căptușite cu pâslă a unor plăci metalice. /<fr. célesta
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CELÉSTĂ s.f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, care produce sunete prin acționarea unor ciocănele capitonate cu pâslă și a unor plăcuțe metalice dispuse pe niște cutii de rezonanță din lemn. [< it. celesta].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CELÉSTĂ s. f. instrument muzical de percuție cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn. (< it. celesta, fr. célesta)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CELÉSTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție, cu claviatură de clape metalice. – Fr. célesta.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
celéstă (muz.) s. f., g.-d. art. celéstei; pl. celéste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CELÉST ~stă (~ști, ~ste) livr. poet. 1) Care ține de cer; propriu cerului; ceresc. Spațiu ~. 2) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; divin. /<fr. céleste, lat. celestis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CELÉST, -Ă adj. 1. Ceresc. 2. (Fig.) Foarte frumos, splendid, minunat. [< fr. céleste, it. celeste, cf. lat. caelestis].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CELÉST, -Ă adj. 1. ceresc. 2. (fig.) splendid, minunat, divin. (< fr. céleste, lat. caelestis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. – Fr. céleste (lat. lit. caelestis).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CELÉST adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, minunat, sfânt, splendid, superb.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Celest ≠ pământesc, teluric, terestru
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
celést adj. m., pl. celéști; f. sg. celéstă, pl. celéste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
celestă, instrument muzical inventat de Alphonse Mustel (Paris, 1886), de forma unei pianine, ale cărui lame metalice sunt puse în stare de funcționare printr-un mecanism acționat de o claviatură* asemănătoare cu aceea a pianului*. Curând după apariție, c. a fost introdusă în orch. simf. de către Ceaikovski (baletul Spărgătorul de nuci). Sunetele scrise sună cu o octavă* mai sus. Sonoritatea sa este pură, egală, convine mai ales arpegiilor* și melodiilor ce nu comportă o durată prelungită a sunetelor.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink