CELERITÁTE s. f. (Livr.) Iuțeală (1), repeziciune (1). – Din fr. célérité, lat. celeritas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

CELERITÁTE s.f. (Rar) Iuțeală, repeziciune. [Cf. fr. célérité, it. celerità, lat. celeritas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CELERITÁTE s. f. 1. iuțeală, repeziciune, viteză. 2. viteza de propagare a undei, a perturbației printr-un mediu fluid în repaus. (< fr. célérité, lat. celeritas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CELERITÁTE s. f. (Franțuzism) Iuțeală, repeziciune. – Fr. célérité (lat. lit. celeritas, -atis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CELERITÁTE s. v. iuțeală, rapiditate, repeziciune, viteză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

celeritáte s. f., g.-d. art. celerității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*celeritáte f. (lat. celéritas, -átis). Ĭuțeală, rapiditate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink