CEHĂÍ vb. IV. v. cihăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEHĂÍ vb. IV. v. cihăi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cehăí (-ắiesc, -ít), vb. – 1. A lătra. – 2. A plictisi, a sîcîi, a bate la cap. – Var. cihăi, cehni. Pare a se baza pe creația imitativă mag. csah, care reproduce lătratul, cf. mag. csaholni „a lătra” și „ceahlău”. Mai puțin probabilă der. propusă de Cihac, II, 52, din pol. syczéć, sykać „a fluiera”, sau cea a lui Scriban, din rut. čihati „a strănuta”. – Der. ceahnă, s. f. (cîine; zgîrcit, calic); cehnit, s. n. (lătrat); cehnitură, s. f. (lătrat); ciohotă, s. m. (la nunțile tipice din Banat și Trans., organizatorul petrecerii).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

céhăĭ, a -í V. cihăĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cíhăĭ și céhăĭ, a -í v. tr. (cp. cu rus. čihátĭ, rut. číhatĭ, a strănuta, și ung. csíholni, a lătra. V. ceahlăŭ). Nord. Mă tot țin de capu cuĭva să facă un lucru, stăruĭ mult, bat capu (Cr. și Șez. 33, 30).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink