CÉCUM s. n. v. cec².
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉCUM s.n. v. cec².
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉCUM s. n. elem. cec².
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉCUM s. n. v. cec².
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cécum s. n., pl. cécumuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cécum n. Răŭ scris îld. caecum.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink