CEC¹, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului. – Din engl. check, fr. chèque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC² ~uri n. anat. Parte inițială a intestinului gros, situată între intestinul subțire și colon. /<fr. caecum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC¹ cecuri n. 1) Document oficial prin care posesorul unui cont curent dispune plata unei sume de bani, din disponibilul său, prezentatorului. 2) Chitanță în care se indică suma plătită de cumpărător sau primită de la acesta pentru marfa cumpărată. /<engl. check, fr. chèque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC³- v. ceco-.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC¹ s.n. Ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorului suma înscrisă în el. [Pl. -curi. / < engl. check].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC² s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC¹ s. n. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el. (< engl. check, fr. chêque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC² s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC³(O)- elem. „orb”, „cec”2. (< fr. caec/o/-, cf. lat. caecus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC¹, cecuri, s. n. Document prin care posesorul unui cont curent cere unei bănci să plătească o sumă de bani persoanei care prezintă documentul. – Engl. check (fr. chèque).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cécum s. n.] – Fr. caecum (lat. lit. [intestinum] caecum).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CEC / C.E.C. s. propriu n., art. CÉC-ul / C.É.C.-ul; (agenții) pl. CÉC-uri / C.É.C.-uri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

cec (cécuri), s. n. – Document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de bani. Engl. check.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cec (ordin de plată, parte a intestinului gros) s. n., pl. cécuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cec n., pl. urĭ (fr. chèque, d. engl. check, control, marcă, contramarcă). Com. O hîrtie pin [!] care daĭ ordin bancheruluĭ tăŭ să plătească altuĭa banĭ în numele tăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

cec în alb expr. (pub.) încredere absolută / necondiționată.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink