CEAPRĂZUÍT, -Ă, ceaprăzuiți, -te, adj. Care a fost supus operației de ceaprăzuire. – V. ceaprăzui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEAPRĂZUÍ, ceaprăzuiesc, vb. IV. Tranz. A încovoia dinții ferăstrăului (1) pentru a realiza ceaprazul (2). – Ceapraz + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CEAPRĂZUÍ ~iésc tranz. (dinții ferăstrăului) A înclina pentru a realiza rostul. /ceapraz + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceaprăzuí vb. (sil. cea-, zu-i), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceaprăzuiésc
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink