CEAMÚR s. n. (Reg.) Material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Din tc. çamur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEAMÚR ~uri n. Material de construcție alcătuit din lut frământat cu paie (sau pleavă) și folosit ca element de legătură la tencuitul pereților. /<turc. çamur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CEAMÚR s. m. (Reg.) Lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Tc. çamur „noroi”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Gen probabil greșit, celelalte surse indică s. n. - gall

ceamúr (-ruri), s. n. – Mortar. Tc. çamur. Înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceamúr s. n. (sil. cea-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ceamúr n., pl. inuz. urĭ (turc. čamur, noroĭ). Dobr. ș. a. Lut ud amestecat cu paĭe ș. a. din care se fac părețiĭ caselor țărăneștĭ. V. chirpicĭ, vălătuc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink