CEALMAGÍU, cealmagii, s. m. (Înv.) Bărbat care purta cealma; p. restr. turc. – Cealma + suf. -giu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CEALMAGÍU, cealmagii, s. m. (Înv. și arh.) Bărbat care purta cealma; (prin restricție) turc. – Din cealma + suf. -giu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cealmagíu s. m., art. cealmagíul; pl. cealmagíi, art. cealmagíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink