ceadî́r n., pl. urĭ și e (turc. čadyr. V. șatră). Vechĭ. Cort.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ceadấr (-ruri), s. n. – Cort. – Var. geandîr. – Mr. ciadăre, megl. ciador. Tc. çadιr (Șeineanu, II, 120; Lokotsch 380); cf. ngr. τσαντίρι, alb. čadrë, bg. čadăr. – Der. ceadiriu, adj. (verde pal), din tc. çadιri „de culoarei coviltirului”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink