CAZUÍST, -Ă, cazuiști, -ste, s. m. și f. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Din fr. casuiste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZUÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Teolog care rezolva problemele morale aplicând metodele cazuisticii. 2) Persoană care, în susținerea unor teze îndoielnice, recurge la argumente sofistice. [Sil. -zu-ist] /<fr. casuiste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZUÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase și subtile, logice în aparență, dar false în fond. [Pron. -zu-ist. / cf. fr. casuiste, sp. casuista < lat.bis. casus – caz de conștiință].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZUÍST, -Ă s. m. f. specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase, logice în aparență, false în fond. (< fr. casuiste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZUÍST, cazuiști, s. m. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Fr. casuiste.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cazuíst s. m., pl. cazuíști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cazuíst m. (d. lat. casus, caz). Teolog care rezolvă cazurile de conștiință.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cazuístă s. f., pl. cazuíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink