CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză cu mâneci largi, lungă până mai jos de talie, încheiată la gât într-o parte. – Din fr. casaque. (< it.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZÁCĂ ~ce f. Bluză lungă, având mâneci largi, încheiată la gât într-o parte. /<fr. casaque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZÁCĂ s.f. Bluză lungă până peste talie, cu mâneci largi și încheiată într-o parte. [< rus. kazak, cf. fr. casaque].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZÁCĂ s. f. bluză lungă până peste talie, cu mâneci lungi și încheiată la gât. (< fr. casaque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAZÁCĂ, cazace, s. f. Bluză (încheiată într-o parte) cu mâneci largi și lungi, închisă la gât și lungă până mai jos de talie. – Fr. casaque (< it.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cazácă (-ci), s. f. – Bluză încheiată pînă în gît, cu mîneci largi. It. casacca (sec. XIX).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cazácă s. f., g.-d. art. cazácei; pl. cazáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cazácă f., pl. e (fr. casaque, d. it. casacca, o haĭnă largă de purtat pin [!] casă). Rar. Un fel de manta cu mînicĭ [!] largĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink