CAUȚIÚNE, cauțiuni, s. f. 1. Sumă de bani depuși pentru garantarea executării de către debitor a unei obligații. 2. Sumă depusă pentru a obține eliberarea provizorie a unei persoane arestate și care garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată și la executarea pedepsei; p. ext. garanție. [Pr.: ca-u-ți-u-] – Din fr. caution, lat. cautio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUȚIÚNE ~i f. 1) Obiect de valoare sau sumă de bani depusă drept garant pentru îndeplinirea de către debitor a unei obligații. 2) jur. (în unele legislații) Sumă de bani depusă pentru eliberarea temporară a infractorului pe timpul procesului penal. [Art. cauțiunea; G.-D. cauțiunii; Sil. ca-u-ți-u-] /<fr. caution, lat. cautio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUȚIÚNE s.f. Sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; (p. ext.) garanție. ♦ (Jur.) Sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a infractorului pe timpul procesului penal. [Pron. ca-u-ți-u-. / cf. fr. caution, lat. cautio – precauție].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUȚIÚNE s. f. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; garanție. ◊ sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal. (< fr. caution, lat. cautio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUȚIÚNE, cauțiuni, s. f. Sumă de bani sau lucru pe care cineva îl dă în păstrare altuia, drept garanție pentru îndeplinirea unei obligații luate față de acela;p. ext. garanție. [Pr.: ca-u-ți-u-] – Fr. caution (lat. lit. cautio, -onis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CAUȚIÚNE s. (JUR.) 1. fidejusiune, garanție, (pop.) chezășie, (înv.) adeverință. (A depus ~.) 2. fidejusor, garant, (pop.), chezaș, (înv.) platnic, sodăș. (El este considerat ~ pentru debitor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cauțiúne s. f. (sil. ca-u-ți-u-), g.-d. art. cauțiúnii; pl. cauțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cauțiúne f. (lat. căutio, -ónis. V. caut). Act legal pin [!] care trebuĭe să împlineștĭ obligațiunile contractate de altu dacă el nu le-ar împlini, garanție. Banĭ depușĭ ca garanție: a depune o cauțiune, (fig.) onoarea luĭ e cea maĭ bună cauțiune. Om supus cauțiuniĭ, pe care nu te poțĭ baza.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink