catilinár (catilináră), adj. – Ambițios, fără scrupule. Lat. catilinarius, de la Catilina (sec. XIX). Cuvînt folosit mai ales de Eminescu și care trebuie să-i fi provenit din lecturile germane. – Der. catilinară, s. f. (catilinară, diatribă); catilinarism, s. n. (ambiție nemăsurată).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*catilinár, -ă adj. (lat. catilinarius). Ca al luĭ Catilina (celebru anarhist în vechea Romă), revoluționar, bolșevic: om cu caracter catilinar. S. f. Discurs vechement [!] contra anarhiiĭ (ca al luĭ Cicerone contra luĭ Catilina).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink