CATETÉR, catetere, s. n. (Med.) Sondă cu care se execută cateterismul. – Din fr. cathéter.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATÉTER ~e n. Instrument medical tubular cu care se examinează un canal sau o cavitate; sondă. /<fr. cathéter
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATETÉR s.n. Instrument tubular de metal, de cauciuc etc., servind la dilatarea unui orificiu sau a unui canal. [< fr. cathéter, cf. katheter – sondă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATETÉR s. n. instrument de sondaj al canalelor organice, dintr-un tub fin din material flexibil. (< fr. cathéter, lat. catheter, gr. katheter)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
catéter s. n., pl. catétere
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
catetér s.n. (med.) Tijă, plină sau scobită, folosită pentru explorarea sau dilatarea vaselor sanguine ◊ „Operația a urmărit lărgirea, prin introducerea unui cateter, a vaselor coronariene îngustate în mod periculos la un pacient amenințat de infarct. Cateterul, lărgind diametrul interior al vaselor, permite o mai bună circulație a sângelui.” Sc. 11 II 78 p. 6; v. și pace-maker (din fr. cathéter; PR; DEX, DN3; cuvântul este mai vechi în limbă)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink