CATASTROFÁ v. I. tr. (Franțuzism) A consterna, a descuraja. ♦ A produce asupra cuiva o catastrofă. [< fr. catastropher].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATASTROFÁ vb. tr. a consterna, a descuraja. ◊ a produce cuiva o catastrofă. (< fr. catastropher)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
catastrofá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. catastrofeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATASTRÓFĂ ~e f. Eveniment tragic de mari proporții, survenit pe neașteptate, cu urmări dezastruoase. 2) (în tragediile antice) Punctul culminant al acțiunii. [G.-D. catastrofei] /<fr. catastrophe, lat. catastropha
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATASTRÓFĂ s.f. 1. Nenorocire mare, dezastru, calamitate; tragedie. 2. Momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice; deznodământ. [< fr. catastrophe, cf. gr. katastrophe – revărsare, întoarcere].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATASTRÓFĂ s. f. 1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice grecești; deznodământ. 2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate. (< fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru. – Fr. catastrophe (lat. lit. catastropha).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATASTRÓFĂ s. v. dezastru.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
catastrófă s. f., g.-d. art. catastrófei; pl. catastrófe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*catastrófă f., pl. e (vgr. katastrophé. V. strofă). Mare răsturnare de lucrurĭ, nenorocire imensă, ruină, crah. V. cataclizm.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
film-catastrófă s.n. Film care are ca temă o catastrofă (cutremur, inundație etc.) ◊ „Psihologii explică moda filmelor-catastrofă ca o formă de consolare: un sistem inventează o condiție apocaliptică pentru ca, în comparație cu ea, realitatea să apară mai bună și mai potrivită, mai suportabilă.” R.lit. 3 IV 75 p. 23. ◊ „Se pare că genul filmelor-catastrofă s-a încetățenit definitiv odată cu celebrul «Păsările» al lui Hitchcock.” R.l. 25 XI 78 p. 2. ◊ „Conceput în maniera filmelor-catastrofă [...] «Viaductul» aduce în prim-plan figura sinistră, dar reală, a unui maniac care, prin anii ‘30, se «specializase» în dinamitarea podurilor de cale ferată [...]” Săpt. 8 VI 84 p. 5; v. și R.lit. 22 V 75 p. 24 //din film + catastrofă//
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink