CATALÁN, -Ă, catalani, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care se găsește pe teritoriul Cataloniei (Spania) și izolat în Franța, Italia, America Latină etc.; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Cataloniei sau catalanilor (1). 3. S. f. Limbă romanică vorbită de catalani (1). – Din fr. catalan.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATALÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Locuitor, persoană) care aparține Cataloniei. // s.f. Limbă romanică vorbită de catalani. [Cf. fr. catalan].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATALÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Catalonia. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Catalonia și în principatul Andorra. (< fr. catalan)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
catalán s. m., adj. m., pl. cataláni; f. sg. catalánă, g.-d. art. catalánei, pl. cataláne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*catalán, -ă adj. și s. Din Catalonia. Chim. Metoda catalană, procedura metalurgică pin [!] care prefacĭ direct mineraĭu [!] în fer [!] fără să-l maĭ trecĭ pin starea de fontă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATALÁN, -Ă, cataláni, -e, subst., adj. ~ (etim. incertă, prob. din v. cat. catelani = metateză din lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menționați de Ptolemeu) [GDLC]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink