CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie¹, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CASTITÁTE s.f. Însușirea de a fi cast; virtute; feciorie, nevinovăție. [Cf. lat. castitas, it. castità].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CASTITÁTE s. f. însușirea de a fi cast; neprihănire; feciorie. (< lat. castitas, it. castità)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast. – Lat. lit. castitas, -atis.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CASTITÁTE s. 1. v. inocență. 2. v. virginitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

castitáte s. f., g.-d. art. castității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*castitáte f. (lat. cástitas, -átis). Virtutea de a fi cast.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink