CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează. – Din lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CASTELÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care stăpânește sau locuiește într-un castel. 2) Persoană care administrează un castel. /<lat. castellanus, it. castellano
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CASTELÁN, -Ă s.m. și f. Proprietar, stăpân al unui castel; locuitor al unui castel. ♦ Îngrijitor, administrator al unui castel. [Cf. lat. castellanus, it. castellano].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CASTELÁN, -Ă s. m. f. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel. (< lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel. – Lat. lit. castellanus (it. castellano).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
castelán s. m., pl. casteláni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*castelán m. (după it. castellano și fr. châtelain). Stăpîn saŭ comandant al unuĭ castel în evu mediŭ. V. pîrcălab.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
castelánă s. f., g.-d. art. castelánei; pl. casteláne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink