CASIERÍȚĂ, casierițe, s. f. Casieră. [Pr.: -si-e-] – Casier + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CASIERÍȚĂ ~e f. Lucrătoare specializată în efectuarea operațiilor de casă. /casier + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CASIERÍȚĂ s.f. Casieră. [< casier + -iță].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CASIERÍȚĂ s. f. casieră. (< casier + -iță)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CASIERÍȚĂ, casierițe, s. f. Casieră. [Pr.: -si-e-] – Din casier + suf. -iță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CASIERÍȚĂ s. v. casieră.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

casieríță s. f. (sil. -si-e-), g.-d. art. casieríței; pl. casieríțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*casiér m. (it. cassiere, d. cassa, casă, ladă de banĭ; fr. caissier. V. casă). Persoană care ține casa de banĭ, incasează saŭ cheltuĭește baniĭ uneĭ societățĭ, prăvăliĭ ș. a. – Fem. casieriță (maĭ rar casieră), pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink