24 definiții pentru casa, casare, cașare   conjugări / declinări

CASÁRE, casări, s. f. Acțiunea de a casa și rezultatul ei. – V. casa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CASÁRE s.f. Acțiunea de a casa și rezultatul ei. [< casa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CASÁRE, casări, s. f. Acțiunea de a casa.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CASÁRE s. v. fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

casáre s. f., g.-d. art. casării; pl. casări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȘÁRE s. f. 1. Operație de aplicare pe țesături a unui strat de substanțe care conferă țesăturii respective un tușeu moale, ca de piele. 2. Cașurare. – Din cașa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CASÁ ~éz tranz. 1) (sentințe ale unei instanțe judecătorești inferioare) A anula în urma unui recurs sau a unui apel. 2) (lucruri vechi, mașini, aparate deteriorate etc.) A scoate din uz; a da la reformă; a reforma. 3) rar (obiecte fragile) A face să-și piardă integritatea (prin ciocnire, lovire, apăsare etc.). /<fr. casser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CASÁ vb. I. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentință judecătorească. 2. (Rar) A sparge. ♦ A scoate din serviciu, a reforma (o mașină, un aparat uzat etc.). [< fr. casser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȘÁRE s.f. 1. Acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea. 2. Cașerare. [După fr. cacher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CASÁ vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul. (< fr. casser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CASÁ, casez, vb. I. Tranz. A anula o hotărâre judecătorească. – Fr. casser.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁSA s. art. v. gemma, perla.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CASÁ vb. v. fărâma, sfărâma, sparge, zdrobi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CASA CU OGRÁDA s. v. coroana boreală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȘÁRE s. v. cașurare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HUHUREZ DE CÁSĂ s. v. strigă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

casá (caséz, casát), vb. – A anula. Fr. casser.Der. casant, adj.; casație, s. f. (Arg., minunat, de calitatea întîi).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

casá vb., ind. prez. 1 sg. caséz, 3 sg. și pl. caseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cașáre s. f., g.-d. art. cașării; pl. cașări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gândác de cásă s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*caséz v. tr. (fr. casser, a sfărama [!], a strica, lat. quassare, a zgudui mult, d. quatere, quassum, a zgudui. V. scot, scutur, discut). Anulez: a casa o sentență [!], un examin [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CASARE (‹ casa) s. f. 1. Acțiunea de a casa. 2. (Ind. Alim.) Degradare a culorii și a stabilității vinurilor și sucurilor de fructe la contactul acestora cu aerul. Defectul este cunoscut și sub numele de casă.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȘARE (‹ germ.) s. f. 1. Operație de aplicare pe țesuturi a unui strat de substanțe peliculogene pentru obținerea imitațiilor de piele (a pielii artificiale). 2. Cașurare.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink